aprilie, 2011

Un vers pierdut

Repetă neîncetat

Că pietrele se duc,

Le ia apa spre mare

Atunci când nu îşi mai ţin amintirile

În buzunare.

Îmi putrezesc îngeri prin oase,

Demoni se sinucid în sângele meu,

Pe umeri tristeţi ancestrale apasă

Şi-i greu, tot mai greu

Să nu mă sinucid

Şi eu.